Raluca Anghelache- punct de vedere despre comasarea spitalelor

Scris de Raluca Anghelache Joi, 14 Aprilie 2011 09:16

Incerc sa fiu obiectiva si sa privesc aceasta problema din punct de vedere al medicului , al pacientului si al omului politic, pornind de la principiul “sa faci bine ce stii si sa stii bine ce faci”

Pacientul isi doreste,un medic dispus sa-I asculte problemele, tratament adecvat diagnosticului,  cearsafuri curate, saloane maturate, mancare decenta.Indiferent cum esti, tanar sau batran, sarac sau bogat in fata bolii suntem cu totii egali.

Pacientul intra intr-un spital cu speranta.Dar nu asta primeste intotdeauna.

Un spital trebuie sa asigure cele mai bune conditii medicale si hoteliere pentru confortul si sanatatea unui bolnav.Limitandu-ne la judetul nostru, observam ca in municipii-Ploiesti sau Campina, spitalele au beneficiat de o oarecare cosmetizare,precum si de o dotare cat de cat moderna, acolo unde manegerul a stiut sa-si dramuiasca banii, dar inca mai e loc de mai bine.-(vezi Schuller-ul la care inca se mai lucreza).

Dar nu acelasi lucru se intampla in orasele mici sau in mediul rural.

Un spital ar trebui sa asigure permanent asistenta de urgenta in chirurgie, ginecologie, medicina interna si pediatrie.

Un spital, chiar daca nu dispune de circuitele moderne, nu are voie sa aiba chiuvete sparte, pereti sorojiti sau ferestre prin care sa sufle vantul.

Intr-un spital pacientilor trebuie sa li se asigure o ratie calorica echilibrata conform nevoilor fiecarui pacient.Dar ce maestu bucatar poate face minuni cu 5 lei pe zi?

Avem nevoie de spitale in mediu rural, pentru ca ele trebuie sa rezolve problemele pacientilor cronici din acea zona. Nu e firesc ca in spitalale din Ploiesti sa avem cate doi pacienti intr-un pat.

In Spitalul Judetean de Urgenta ar trebui sa avem doar urgente medico-chirurgicale pentru ca asta e rolul unui spital de urgenta, nicidecum pacientii care vor “sa-si mai faca niste analize”. Intalnim un fenomen nefiresc. Bolnavii din comune vin la oras pentru ca sunt medici mai buni si spitale mai mari, pacientii cu “fite” se duc la Bucuresti din aceleasi motive.

NU! Trebuie sa recunoastem ca avem nevoie de medici langa noi, la tara  (parca si Cronin a scris un roman despre asta)

Pentru asta ar trebui ca in acel spital mic,  de tara, sa existe un specialist care sa rezolve problema, sa am o linie de garda 24 de ore din 24, sapte zile din sapte. Nu-i pot cere unui chirurg, care este de garda sa-mi trateze copilul cu febra mare. Nu este imposibil, dar trebuie sa-i dam cezarului ce e al cezarului. Medicul nu le poate sti pe toate, nu le poate face pe toate la fel de bine.

Un spital mic nu dispune intotdeauna de aparatura moderna.Nu dispune de un laborator care sa-mi faca o analiza la miezul noptii. Poate ca fara acea analiza medicul trebuie sa se bazeze doar pe flerul sau si pe experienta.

Astfel de probleme se ivesc si in spitalele mari, unde fie nu s-a facut revizia unui aparat, fie nu sunt fonduri pentru reactivi, dar aceste “accidente” sunt compensate de o echipa medicala si de alte posibilitati de investigatie.

Sustin spitalele de provincie, dar pe cele adevarate, care sa asigure  un minim de dotare necesar desfasurarii actului medical.

Banii aceea putini de care dispune sanatatea trebuie sa fie bine dramuiti.Spitalul nu inseamna numai medicamente. Intr-un spital banii se cheltuie pentru lumina, apa, caldura. Un spital nu inseamna numai medici sau asistente. Intr-un spital e nevoie de instalatori, electricieni, fochisti, bucatari.

Sustin spitalele de provincie.Dar in loc sa investesc in consolidarea, renovarea si dotarea multor spitale mici, prefer sa imbunatatesc cateva spitale mari unde sa gasesc toate specialitatile de care am nevoie.

Profesia de medic este eminamente sociala (de stanga-pentru oameni si sanatatea lor), Medicul este cel care alaturi de militar sau preot , face parte din putinele profesii din Romania unde juri sa-ti faci datoria,

Ce intalneste medicul la terminarea facultatii?O mare dezamagire, pentru ca nu este suficient sa vrei sa-ti faci meseria, depinde cu ce si in ce conditii ti-o faci.

In acest caz DA sunt spitale care ar trebui desfiintate.

Dar, cu toate acestea ma intreb  de cate azile de batrani avem nevoie? Sa recunoastem, suntem balcanici si notiunea de familie inca mai inseamna  generatii diferite traind impreuna.

In Romania, imi place sa cred, familia insemana si parintii batrani, iar noi romanii nu avem mentalitatea de a ne ducem parintii la azil.

Poate ca intr-o zi vom intelege ca batranilor nostri nu le e suficient ca le dam o paine, ca le facem curat si ca stam cu ei , cat ne permite timpul, sau poate ca le mai “ciupim” cativa banuti din bruma de pensioara pe care o au.

Batranii nostri au nevoie sa socializeze. Mi-ar placea sa existe si in Romania, asa cum vedem in filme, camine unde batranii sunt ingrijiti de personal calificat, cu grija si intelegere pentru nevoile lor, unde se organizeaza seri de bal, batrani care sunt dusi in excursii, batrani care nu reprezinta o povara si care nu au sentimentul ca sunt abandonati ci isi traiesc “venerabila “ varsta senini si linistiti, asa cum merita.

Ca om politic aprob desfiintarea spitalelor neperformante, ca medic sustin spitalele mici, care trebuie sa raspunda nevoilor comunitatilor locale. Pacientul din orice satuc al judetului, trebuie sa ajunga la cel mai apropiat spital.O urgenta medicala  nu poate astepta ca ambulanta sa ajunga la un spital “performant” de la oras, pentru ca s-ar putea sa fie prea tarziu.