Mănăstirea Radu Vodă și moaștele Sf. Nectarie, făcătorul de minuni

Scris de Carmen CIRIPOIU Vineri, 03 Septembrie 2010 01:02

În mijlocul Capitalei, ascunsă parcă de ochii curioșilor, Mănăstirea Radu Vodă ascunde o comoară de pictură, arhitectură româneacă dar mai ales multă și neprețuită sfințenie. Un monument ridicat în numele Sfintei Troițe, avându-l alături pe Sfântul Nectarie, binecunoscut în toată lumea pentru minunile săvârșite zi de zi.

Împlinirea dorințelor

Aici, la Mănăstirea Radu Vodă, timpul nu se măsoară în ore pentru că are parcă o altă logică. Aici există o bucată de veșnicie învăluită în lumina iubirii șI un singur anotimp: cel al credinței șI al speranței. Din când în când, în fața uriașelor porți ce par că nu se închid niciodată, oprește câte o mașină. Cu capetele plecate sau, dimpotrivă, cu fețele luminate, oamenii intră sfioși în curtea bisericii, atrași ca de un magnet de Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni, despre a cărui putere s-a dus vestea în toata lumea. Nimeni nu pleacă de aici fără să-și împlinească dorința. Când vezi atâtea persoane adunate în acest loc plin de sfințenie, unde strălucește lumina dumnezeirii, când îi vezi lăsând la o parte vorbele rele și dușmăniile pentru o oră sau pentru o secundă, devii tu însuți martor la o minune. Iar dacă stai de vorbă cu maicile, vei vedea Cerul oglindit în ochii lor. Și vei simți o imensă pace ce se revarsă asupra inimii tale.

Primul ctitor, Alexandru Voievod

Ridicată “spre slava lui Dumnezeu în numele Sfintei Troițe”, începuturile mănăstirii se situează în veacul al XVI-lea. Astfel, primul ctitor, Alexandru Voievod începe să zidească biserica în 1568, pe ruinele alteia mai vechi, ca apoi în 1595 turcii lui Sinan Pașa să ardă tot ce fusese ridicat. Rezidită între anii 1614-1645 de către Radu Voievod, mănăstirea poartă de atunci numele marelui conducător. Un document din 1586 ne spune că pentru a avea bani de reconstrucție, “domnul a vândut pe timp de un an vama de sare de la Ocnele Telega șI Ghițișoara, cu care bani a făcut chiliile bisericii”. La rândul lui, Sinan Pașa, vrând să transforme țara în pașalâc turcesc, fortifică Mănăstirea șI zidul cimitirului, întărindu-le cu pământ șI trunghiuri de stejar. Cronicarul Constantin Căpitanul afirmă că “după ce a venit domn (Radu Mihnea) întâi au curățit șI iar au pus călugări de au făcut slujba, iar la a doua domnie au spartu acea mai mică șI au făcut aceasta mare, ce este până acum”. În afară de chilii pentru monahi, “domnul” a construit aici șI clădiri în care au fost găzduiți soli șI care au folosit-o uneori drept reședință domnească. Ierarhii în trecere către Mitropolia mutată în 1668 la Târgoviște, poposeau la “Mitropolia locțiitoare”, Sfânta Troiță, în aceste case odihnindu-se nu numai Chiril Lukaris ci șI însuși Patriarhul Gherasim al Alexandriei. Potrivit documentelor care vorbesc despre veniturile mănăstirii, aflăm că în 1832 mănăstirea apare în “tăblița îndeplinătoare a mănăstirilor din Valahia închinată Sfintelor Locuri ca fiind închinată mănăstirii Ivir din Muntele Athos, cu un venit anual de 67.789 lei”. Totodată scrierile vechi ne spun că până în anul 1819 mănăstirea Radu Vodă făcea “acte de milostenie”, dând tuturor săracilor șI văduvelor în fiecare dimineață câte două pâini șI o carafă de vin.

Clopotniță, cel mai mare turn din București

Clopotnița, a doua clădire ca vechime după biserică, “socotită” drept cel mai frumos turn din Capitală, a fost înălțată din nou după cutremurul din 1802, după ce mai suferise avarii grave în urma cutremurelor din secolul al XVIII-lea. Mănăstirea păstrează șI acum mormântul lui Radu Vodă în partea de sud a bisericii, iar alte morminte sunt repartizate în întreg pronaosul, vizavi de locul de veci al domnitorului aflându-se un  mormânt de o frumusețe rară, îmbrăcat în marmură albă, sculptată, cel al Patriarhului Iustinian Marina. Biserica este restaurată arhitectural în timpul acestuia șI repictată în stil bizantin între 1974-1977, de către binecunoscutul arhimandrit sofian Boghiu șI V. Caraman, împreună cu cele opt ajutoare ale lor.

Nectarie, vindecătorul de cancer

În anul 2002, sfîntul lăcaș primește în dar din insula Eghina, o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie. Așezată într-o raclă de argint (acum aurită) într-un frumos baldachin, icoana Sfântului Nectarie a făcut atât de multe vindecări și a împlinit de-a dreptul miraculos atâtea dorințe, încât nimeni nu le mai știe numărul. “Și Sfântul a fost bolnav de cancer așa că vă imaginați câtă milostenie are de cei suferinzi”, se destăinuie starețul Varsanufie Gogesc, un tânăr mohan cu ochii albaștri șI adânci șI cuvinte calde șI simple, întărite adesea de lacrimi ce au valoarea unor veritabile sentințe. “ Mi-amintesc cazul unei doamne diagnosticată de medici cu cancer la stomac. A venit la Sfântul Nectarie șI cu ultimele puteri l-a rugat s-o însănătoșească. I-am dat ulei sfânt șI în fiecare dimineață pe stomacul gol înghițea câteva picături. După o perioadă a fost la control și medicii au rămas uluiți: boala dispăruse. Dar acesta e doar una dintre minunile Sfântului”, spune starețul. Important e să crezi că rugăciunea ți se va implini. Pentru că Sfântul Nectarie nu uită pe nimeni. El lucrează după credința fiecăruia dintre noi. Azi tămăduiește de cancer, mâine scoate demonii. E de ajuns să-i spui necazul sau durerea și in scurt timp vei primi răspunsul pe care ți-l dorești.