Utilizarea eficienta a pedepselor si a recompenselor in cadrul unitatilor scolare ( II )

Scris de Cristina Mazilu Luni, 03 Ianuarie 2011 20:16

Desi de cele mai multe ori profesorii si parintii apeleaza la aceaste pedepsele de care aminteam in primul articol, e bine de stiut ca totusi cea mai eficienta metoda de modelare a comportamentului se realizeaza prin intermediul intaririlor pozitive. Bucuria, satisfactia, placerea, increderea copilului in forte proprii sunt trairi emotionale pozitive, iar profesorii si parintii trebuie doar sa descopere cum sa orienteze toate acestea in directia obtinerii de comportamente dezirabile. Sistemul nostru scolar ofera numeroase mijloace de intariri positive: notele, premiile, diplomele, laudele, dar toate acestea sunt recompense de ordin extern care sunt asociate motivatiei extrinseci. Prin folosirea excesiva a acestui tip de recompensa este posibil ca elevii sa inceapa sa realizeze anumite sarcini doar de dragul recompensei si nu dintr-o placere dezinteresata. La fel putem vorbi si de recompensele oferite de parinti (dulciuri, jucarii, bani, etc.).  De aceea, recompensele materiale nu sunt recomandate. O recompensa mult mai eficienta poate fi prietenia profesorului sau a parintelui, respectul si aprecierea lor, un zambet si o inclinare afirmativa a capului, o mangaiere pe spate, o mana pusa pe umar. Toate acestea spun ca acel comportament al copilului este unul corespunzator, acceptat.

Uneori, recompensele pot fi eficiente si in rezolvarea situatiilor conflictuale. De exemplu, in cazul unui elev care deranjeaza permanent ora, primul imbold al profesorului este de a-l pedepsi. Daca acest comportament perturbator continua sa apara, de cele mai multe ori profesorul simtindu-se neputincios renunţă şi începe să-l ignore. Dar, este posibil ca toate problemele elevului sa vina de aici. Are nevoie de acordul adultului, deoarece respectul de sine este scazut. Si ce ar putea face profesorul in situatia de fata? O recomandare ar fi sa-si indrepte atentia spre elevul respectiv, sa-i ceara parerea, sa-l cheme la tabla, iar de fiecare data cand ofera un raspuns bun sau rezolva corect vreun exercitiu, profesorul sa-si exprime acordul. Este posibil ca atitudinea elevului sa se schimbe radical, capatand incredere in sine, va incepe sa se dedice tot mai mult placerii studiului. Acest exemplu poate fi folosit si de catre parint in momentul in care copilul lor are un caracter problematic. Poate ca de fapt copilul are nevoie de atentia parintilor, de a stabili o legatura cu ei, iar aplicarea repetata a pedepselor constituie o bariera in conturarea acestei relatii. Implicarea copilului in treburile casnice ar fi un bun prilej de a lucra alaturi de membrii familiei si de a primi aprecierea lor atunci cand realizeaza un lucru bun. Exista insa si dezavantaje. Elevul/copilul poate deveni dependent de profesor/parinte, de aprobarea lui, sa simta permanent nevoia ca fiecare actiune a lui sa fie incuviintata.

Astfel, dragi parinti si profesori recursul la dubletul pedepse/recompense poate fi eficient doar in anumite situatii si daca sunt aplicate corespunzator. De aceea, nu uitati sa nu profitati de autoritatea data de statut dictand fiecare gest al copilului/elevului ci incurajand creativitatea si placerea studiului.