S.I.E. SPARGE BUBOIUL DE LA CONPET: “Compania NU mai există încă din iulie 2009!” (II)

Scris de Simona Fica Luni, 01 Februarie 2010 03:47

Falimentul CONPET – ţinut la secret de artizanii săi până ieri, când incomodph.ro a dezvăluit, în premieră, faptul că societatea este în insolvenţă – are rădăcini mult mai îndepărtate de Ploieşti, iar ingineriile financiare cărora le-a căzut victimă compania românească au fost patentate deja în România de către personaje cheie din subteranele mafiei ruse. Un înalt reprezentat al Serviciului de Informaţii Externe – căruia, din motive lesne de înţeles îi vom păstra anonimatul – ne-a furnizat o informaţie şoc: „procedura de faliment a CONPET este datată încă din 25 iulie 2009 (deci anterioară pronunţării Curţii de Apel Braşov în dosarul de faliment, aflat încă pe rolul instanţei şi înregistrat sub numărul 411.3/62/2005), iar lichidatorul judiciar este GLENCORE AG din Elveţia, o căsuţă off-shore ce aparţine lui Mark Rich!”. Şi nu este vorba despre coincidenţă: printre cei care s-au înscris la masa credală a CONPET se regăseşte şi S.C. GLENCORE ENERGY UK L.T.D, ce aparţine tot lui Rich şi care controlează şi RAFO. Suntem în măsură să prezentăm azi, în totalitate, date şi fapte concrete ce au condus, după un scenariu început încă din anul 2005, la agonia CONPET. Actorii din rolurile principale: Claudiu Coleşiu (actual director), Liviu Ilaşi (fostul director), Ioan Talpeş (fost şef al SIE), Corneliu Anastase (tatăl preşedintei Camerei Deputaţilor), Ovidiu Tender. Scenograful: Mark Rich. Regizorii: doi oligarhi din sfera mafiei ruseşti! Decapitarea CONPET s-a făcut, aşadar, pe două căi, dar care au avut acelaşi numitor comun: pe de o parte, clanul Robertei Anastase (ce l-a folosit ca marionetă pe Coleşiu), iar pe de altă parte obscura căsuţă off-shore GLENCORE ENERGY UK L.T.D. Şi asta s-a întâmplat direct sub nasul SRI Prahova, care, conform atribuţiilor pe care le avea prin LEGE, era OBLIGAT să informeze şeful statului român, dar şi DIICOT, despre faptul că actualul director al CONPET, prin cererea de faliment a companiei, cerere pe care el însuşi a formulat-o, pune în real pericol securitatea energetică şi siguranţa naţională a României, în favoarea unui grup de crimă organizată autohton, la rândul său controlat de mafia rusă din spatele lui Mark Rich!

Râsu-plânsu: CONPET, datornică la... CONPET!

Compania naţională CONPET nu se afla în niciun caz, în ciuda crizei economice devastatoare, în situaţia de a-i cere cineva falimentul. Cu atât mai puţin ea însăşi! Cu toate acestea, la o analiză sumară a dosarului de insolvenţă nr. 4113/62/2010 - judecat zilele trecute tocmai la Curtea de Apel Braşov (o altă coincidenţă cel puţin bizară: şi falsul proces între RAFO Oneşti, „debitor”, şi acelaşi GLENCORE ENERGY, „creditor”, tot la Curtea de Apel Braşov s-a judecat!) – se observă un lucru ciudat şi care dă peste cap întregul Cod de Procedură de Drept Comercial: printre cei 15 „creditori” care au cerut insolvenţa CONPET se află, la poziţia 15, chiar... CONPET. Mai pe româneşte spus, Conpet s-a aşezat la masa propriei pomeni? Se ştie faptul că la masa credală vin cei care au împrumutat o anumită societate sau care au prestat diverse servicii şi, deoarece aceasta nu şi-a onorat datoriile (ori nu a plătit respectivele servicii), atunci creditorii cer falimentul ei, scoaterea la licitaţie a bunurilor şi recuperarea datoriilor din vânzările cu pricina. Să înţelegem că societatea CONPET este datoare sie însăşi şi, ca să îşi recupereze creanţa, şi-a cerut singură falimentul? Şi despre care faliment e vorba, atâta vreme cât, cel puţin din datele oficiale, CONPET a încheiat şi anul 2009, şi anul 2008, şi anul 2007, doar pe profit şi nu pe pierdere? Pe de altă parte, pe lista de aşa-zişi „creditori” ce s-au repezit ca vulturii pe averea CONPET, regăsim, cu stupoare, şi societatea RAFO. Şi asta în condiţiile în care, anul trecut, datoria pe care o avea CONPET la RAFO a fost plătită, conform Bursei de Valori Bucureşti, care menționa că „Rafo Oneşti şi-a  majorat capitalului social cu suma de 2,42 milioane lei, ce reprezinta creanţa certă, lichidă şi exigibilă plătită de Conpet SA”. Iar virarea banilor de la CONPET către RAFO s-a făcut în data de 25 iulie 2009. Exact ziua în care ofiţerul superior din SIE ne-a dezvăluit că s-a deschis procedura de faliment a companiei.

O căsuţă off-shore din Anglia aruncă în stradă angajaţii CONPET

Vom lăsa deoparte, pentru moment, interesele ascunse (dar şi modul în care actualul director al CONPET a fost şantajat de Corneliu Anastase, tatăl preşedintei Camerei Deputaţilor) ce l-au îndemnat pe Claudiu Coleşiu să ceară falimentul companiei pe care o „manageriază” şi ne întoarcem la unul dintre ceilalţi şacali care au falimentat – pentru un credit inexistent – CONPET-ul. O căsuţă off-shore din Anglia, dar în spatele căreia se ascund infractorul internaţional Mark Rich şi doi oligarhi ruşi care îl sponsorizează şi pe Tender, „omul de la RAFO”. Dar cine este Rich? „La începutul anilor 80, Mark Rich printr-una din firmele sale, Philip Bradera's, care a deţinut monopolul exporturilor de neferoase din România a cumpărat toată producţia anuală de aluminiu şi cupru a României pentru a da un tun în SUA. Tunul i-a reuşit şi s-a umplut de mulţi bani. Rich este şi în spatele combinatului Marco Internaţional care a cumpărat Aluminiu Slatina, achiziţie care a creat o poziţie de monopol ruşilor. Rich a revenit în anii '90 la Bucureşti încercând să preia Hotelul Athene Palace. Atât Rich cât şi Frank Timiş (evreu de origine că şi Rich) sunt adânc implicaţi şi în industria petrolului şi gazelor din România. Dar şi în spaţiul rusesc. Frank Timiş şi-a început în 1996 afacerile petroliere din Ucraina, iar Rich era la un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu şi petrol din Rusia. La noi, acum, Timiş, prin Regal Petroleum, deţine cel mai important rezervor de gaze din România, după cel deţinut de Compania Romgaz. Regal are două licenţe de exploatare pe o arie care totalizează 10, 388 km pătraţi. Rich şi-a întins tentaculele peste Europa de Est încă din timpul comunismului iar în timpul lui Eltin a fost direct beneficiar al faimoaselor privatizări din Rusia, în cadrul programului „terapiei de şoc”, gândit de specialiştii magnatului evreu George Soros şi ai partenerului sau, Jeffrey Sachs "consilier” economic al lui Elţîn. Rich a fost asociat cu figuri înalte din partidul comunist şi din KGB. Făcea afaceri şi cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfă la 5%-10% din preţul pieţelor internaţionale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane în conturi din Elveţia, ţara identificată drept un centru important de spălare a fondurilor ruseşti. Din datele pe care le deţinem, pentru distrugerea CONPET s-au virat 700 de milioane de euro în conturi special create la Banca Centrală Elveţiană pe numele lui Talpeş şi Anastase. Mark Rich, adevăratul boss din spatele lui Frank Timiş şi Tender, partenerul lui Timiş, au fost parteneri de afaceri şi cu Ioan Talpeş, cu ajutorul căruia au încercat să preia Petrom. Servicii din România, Rusia, Israel precum şi Tender, Talpeş, VGB Group, Balkan Petroleum, Rafo Oneşti, Regal Petroleum sunt companii şi oameni care au în comun interese şi participaţii la diferite nivele. Aceşti oameni provin din două grupuri politice, iar Rich a fost cel care i-a învăţat pe oligarhii ruşi să ocolească legile prin suveici internaţionale de companii off-shore şi conturi anonime elveţiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” ruseşti au fost infiinţate în cantonul elveţian Zug. Tot în Zug sunt înregistrate şi companiile paravan prin care oligarhii ruşi au preluat o felie din economia României. Cea mai importantă companie a lui Rich este casă de comerţ Marc Rich& Co AG (Zug) care a bulversat piaţa aluminiului din Rusia. Ulterior, firma şi-a schimbat numele în Glencore Internaţional şi apoi în GLENCORE ENERGY. Marc Rich a preluat pe nimica toată producţia de aluminiu a Rusiei apoi l-a vândut pe pieţele occidentale, provocând scăderea cotaţiilor internaţionale cu 30 % şi ameninţând cu falimentul producătorii vestici. Producătorii cu care lucra Rich erau companiile Rusal a lui Oleg Deripaska şi KraZ, condusă de Mihail Cernoi. Mihail Cernoi e omul din spatele RAFO, iar oamenii lui Anatol Ciubais au luat la ochi bursa energiei. Boris Golovin, un fost ofiţer al GRU, este omul din România al lui Ziuzin şi Deripaska. Oleg Deripaska e interesat de aluminiul românesc şi de industria auto, Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Târgovişte şi Industria Sârmei SA, şi-au stabilit deja o parte din afaceri în România. Miza: consolidarea pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, România şi controlul afacerilor cu aluminiu, petrol, energie. Glencore este unul dintre principalii furnizori de ţiţei către RAFO Oneşti şi PETROM şi a primit contracte de stat şi la Termoelectrica - pentru păcură. Aşadar, o singură companie de stat – şi cea mai importantă! – mai rămăsese neatinsă de gheara mafiei ruseşti: CONPET! Dar iată că, graţie lui Coleşiu, care primeşte ordine de la Anastase, care, la rândul său primeşte ordine de la Talpeş şi, în fine, căruia i s-au umflat conturile din Elveţia ca răsplată pentru ingineria financiară de la CONPET, singurul transportor de ţiţei prin conducte nu mai există decât în... actele de la Ministerul de Finanţe!”, declară sursa noastră din SIE.

În episodul următor, incomodph.ro va dezvălui numele ofițerilor S.R.I. Prahova și București, care au consimțit să aplice în cazul CONPET legea tăcerii, Omerta ridicată la nivel de politică de stat de către asasini economici, precum Ioan Talpeș și Roberta Anastase. Așteptăm reacțiile Sindicatului Liber și Independent din CONPET, dar și poziția oficială a directorului Serviciului Român de Informații căruia, dacă nu ia măsurile care se cuvin îi vom cere public demisa, cu atât mai mult cu cât incomodph.ro a sesizat deja CSAT.

P.S. Pentru cei de la Realitatea TV, care au preluat ancheta cu Metrorex, dar și pentru alții tentați să preia acest scandal național, vă rugăm să aveți decența să citați sursa. Altfel, ne rezervăm dreptul legal de a vă acționa în instanță, pentru furt intelectual.

Va urma.

Simona Fica